Cred ca America e printre putinele locuri din lume în care poți găsi pe rafturile supermarketurilor fructe tăiate în cubulețe și ambalate în pungi de câte un pound. Evident, mi-am pus întrebarea: dar oare nu se strică, nu se degradează, nu se oxidează? Ei bine, mi-am primit si răspunsul la întrebare: sunt stropite în prealabil cu un conservant... Și, ca scurtă recapitulare: agricultura e chimizată de la un capat la celălalt; merele întregi din raft sunt șlefuite (ajungi chiar să te întrebi dacă nu cumva sunt din plastic) și au sclipiri de rubin și un gust incredibil (sunt cele mai bune, parfumate și zemoase mere pe care le-am încercat vreodată!); totul ca să sfârșească spintecate în felii și îmbibate în soluții conservante, undeva într-un galantar. Ce soartă crudă...
Nu există produse vrac, totul e vidat, ambalat, împachetat (am vazut cartofi foliați individual...). Și totul pentru că asta e țara fricilor dezlanțuite. Teama că un copil are să cadă dacă nu există balustradă la marginea unei ape. Teama că cineva va atinge produsele pe care le consumi. Teamă... Teamă...
Nu te poti mira ca obții o populație predominant îndobitocită atunci când nu e nevoie sa găsești soluții pentru nimic, atunci când totul e așezat în fața ta, iar tu nu trebuie decât să întinzi mâna și sa iei tot ce viața asta are sa îți ofere. Totul e croit pentru cea mai ușoară întrebuințare. Totul e mult prea ușor. De la cutiile automate ale mașinilor, la pungile ziplock cu fermuar pe care le are aproape fieacare ambalaj al fieacărui produs, la oalele care au un sistem care blochează capacul prevăzut cu o sită, eliminând necesitatea unei site suplimentare... Poti foarte usor sa te dedai traiului comfortabil. Și sa devii american... și sa cântărești o tonă :)))
Și toate aste mă duc cu gandul la Neagu Djuvara, și la felul în care își descria tinerețea (când încă era în România și era un tânăr aristocrat). Mare pasionat de călărie, obișnuia să se răcorească cu șampanie. Dar, în timp ce făcea toate astea se gândea că viața pe care o ducea era prea bună. Și nu pot să spun decât că poate a presimțit cumva tot ce a urmat... Mă întreb dacă cineva de aici simte la fel? Oare își pun problemele astea? Oare există și un Va urma pentru ei? Am cunoscut tineri care se întreabă de ce ei nu învață și alte limbi străine, din moment ce limba pe care o vorbesc e de import.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu