Toata suferința e în
mine, e numai și numai a mea. La fel și nepăsarea, răceala și distanța. Cei din
jur nu sunt decât prilejuri de manifestare ale neîmplinirii, ale nemulțumirii
mele. Înainte... Era demult... credeam că o sa vina cineva și o să lumineze bucata
de pământ căreia ii țin umbra. Dar oricât de frumos ar suna, acum știu că nu
era decât o delegare a responsabilității. Ce gând ridicol... Și nu am reușit decât
sa îmi lărgesc umbra, am reușit numai sa acopăr lumina mea și a celor care au
fost destul de nefericiți încât să îmi caute apropierea. Pentru fiecare palmă,
o mângâiere, poate două... Poate toata viața e un simplu troc.
Dar asta nu e totul, din fericire. Nu de puține ori îmi
văd viața, cu toate încercările ei aberante și văd in ea graunțe de iubire,
risipite cu generozitate. Văd în ea priviri de ochi calzi, îmbrațisări drăgăstoase,
cuvinte care mă lasă fără suflare și fără lacrimi destule, văd lumina fără de
capăt. Poate viața e un troc, până la urmă. Doar că eu umblu cu ocaua mica... Dar nu pentru mult timp... Cumva, prin cuvinte, prin fapte, o sa dau inapoi vieții înzecit minunile pe care mi-a fost dat sa le trăiesc. E destul loc în lume pentru asta. Am gasit locul meu în haosul ăsta numit viață, știu ce am de făcut. Și o sa am grijă ca toată lumea să mă audă, fără să fie nevoie să țip. Mereu am simțit că am forța și energia necesară. Acum îmi e clar încotro ar trebui să se ducă. Trust me, you will hear about it.
Când privesc la mâna
de lucruri ce mi-a fost permis sa le iau cu mine… vă vad pe toți. Vă văd când îmi
încep ziua și când o termin. Vă port la chei , la gât, pe piele și în portofel.
Vă văd stând pe noptieră. Și chiar dacă nici un crâmpei nu v-a păstrat mirosul,
el îmi rămâne proaspăt în minte. Dar cel mai mult vă port… în inima mea.
Si plec, dar vă las cu un film franțuzesc:
Si plec, dar vă las cu un film franțuzesc:
(:
RăspundețiȘtergere