Motivul principal pentru care este așteptat atât de tare acest eveniment nu e atât jocul în sine, cât reclamele din timpul reprizei. Sunt croite special pentru eveniment. Pentru că meciul are o audiență fantastică, minutul de difuzare a ajuns la sume exorbitante. Din nefericire, reclamele au fost, pentru mine, cel puțin la fel de plicticoase și de trase de păr ca și meciul. Dacă e ceva care te inundă aici, reclamele sunt alea... Sunt peste tot. Cu toate astea, meciul ăsta e un motiv bun de întâlnire pentru toată familia. De la mic la mare, încărcați cu platouri de gustări, chipși, sosuri și alte micșunele privesc pasionați ecranul, așteptând cu nerăbdare deznodământul următoarei îngrămădeli.
Câștigătorii au fost denumiți World Champions, pentru că au câștigat o competiție la care participă numai americani... America e toată lumea se pare, să te mai miri că nu au auzit niciodată de alte țări sau alte limbi din lumea asta mare? Chiar am reținut ce zicea de curând o americancă: e așa de ciudat că noi (americanii) nu învățăm o limbă straină, când noi nici măcar nu avem o limbă a noastră. Motiv pentru care cred că, în general, oamenii sunt tare frumoși (la interior). Poate că își permit, poate că așa aleg să fie. Există atâta dragoste și în același timp, atâta simplitate în a o exprima. Îmi place pragmatismul lor.
OK, acum să trecem la echipa care a pierdut (care era cât pe ce să piardă la 0). Înaintea fiecărei mari finale sunt imprimate materiale promoționale care desemnează fiecare echipă ca câștigătoare. Cum campioană nu poate fi decât una dintre cele două echipe, jumătate din materiale promoționale își pierd semnificația și, în același timp, valoarea comercială. Așa că acestea ajung să fie donate. Cui? Evident, țărilor din lumea a treia... Și da, România nu lipsește de e pe listă...
(vezi articolul, http://www.businessinsider.com/what-happens-to-super-bowl-losers-shirts-2014-1).
Așa că mă simt datoare să vă informez: dacă primiți cumva un tricou cu Denver, Super Bawl Champions să știți că nu ei au câștigat anul acesta...
Am mai reținut un schimb de replici savuros... În timpul meciului, cu mare patos, un american pur-sânge (au mândrie de americani sadea, dar nu cred ca își cunosc prea bine arborele genealogic...) God, I love America! iar românul (nu, nu am fost eu de data asta...) cum e el de felul lui, finuț și diplomat, a răspuns Well, someone has to... Observ că toți suntem, într-o oarecare măsură, rasiști. Glumele pe care le facem sunt stoarse din preconcepții și gânduri neduse până la capăt.
Didn't know third world country people can read...
Do you ride your cows to work?
Și lista a continuat si continuat asigurând o sursă consistentă de buna-dispoziție vreme îndelungată...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu